Japonia Mea

Shintoismul este religia nativa a
Japoniei si a fost candva religia nationala a acesteia. Ea implica venerarea
unor spirite numite kami. Unele kami sunt locale si pot fi vazute ca spiritual
sau duhul unui anumit loc, oras sau regiune, dar altele reprezinta evenimente
sau procese naturale majore, de exemplu: Amaterasu, zeita soarelui sau Muntele
Fuji (Fuji Yama.

Un “Jinja” este un templu shintoist si terenul
natural care il inconjoara. In general termenul « jinja » se refera
si la cladirile care formeaza un templu. Spre deosebire de o biserica sau o
moschee, un templu shintoist traditional nu are caracteristicile unei capele
sau a unui loc de propagare; singurul sau scop este de venerare a unui kami. In
ultimele secole, multe kami semnificative au inceput sa fie venerate pe
teritoriul Japoniei. Unele dintre jinja si kami care au raspandit distributia
geografica sunt:

• Templul Asama (numit si Templul
  Sengen)
• Aso (Templul Aso)
• Hachiman
  (Templul Hachiman)
• Templul
  Hikawa
• Inari
  (Templul Inari)
• Kumano
  (Templul Kumano)
• Munakata
  (Templul Munakata)
• Templul
  Shinmei
• Templul
  Suwa
• Tenjin
  (Tenman-gu)
• Toshogu

Cel mai faimos templu shintoist din lume este
Templul Itsukushima de pe insula Miyajima. Torii-ul (poarta specifica japoneza
cu 2 piloni si 2 barne transversale) “plutitor” este una din cele mai populare
atractii turistice din Japonia, atat pentru autohtoni, cat si pentru straini.

Originea

Se crede
ca “jinja” au fost la inceput altare temporare construite pentru festivale
periodice in locuri sacre precum un munte sau o pestera. Aceasta se facea
pentru ca se credea ca spiritele, kami, se misca precum orice alt animal sin u
putea fi ingradit. Totusi, dupa constructia unui jinja permanent, numit
shaden, s-a stabilit faptul ca spiritele kami se stabilesc in jinja. Se crede ca practica construirii de shaden
provine din budism; chiar si astazi multe jinja foarte vechi nu au shaden, ci
doar un loc de rugaciune cu vedere la un loc sacru sau o zona in care este
interzisa intrarea.

Facilitati

Un
jinjaare multe facilitati intre granitele sale, incluzand un honden si un
hinden. Honden-ul este o cladire ce contine corpul sacru al unui kami. Dintre
acestea numai haiden-ul este deschis oamenilor de rand. Honden-ul este situate in spatele haiden-ului si
este mult mai mic si nedecorat. Alte facilitati notabile sunt torii-urile, care
servesc drept porti sacre de intrare in templu si choozuya, unde mainile si
gura sunt purificate.

In
timpul perioadei Nara si la inceputul perioadei Meiji, nu era neobisnuit ca un
templu budist sa fie construit in sau langa un jinja. Cand un jinja
gazduieste un templu budist, acesta este numit jinguji. Dupa ce separarea
acestora a fost ordonata in timpul perioadei Meiji, conexiunea dintre cele doua
a fost stearsa official, dar cooperarea inca mai exista in present prin matsuri
si alte ocazii.

Kannushi

Un kannushi este responsabil de ingrijirea unui
jinja, precum si de conducerea veneratiilor. In general el nu propavaduieste. Traditional, majoritatea jinja nu aveau un
kannushi, ci erau intretinute de un comitet format din populatia locala, numit
ujiko. Intr-un jinguji un calugar budist ingrijea jinja impreuna cu templul sau
budist.

Kami

Un kami venerat intr-o jinja este in general un
kami shintoist, dar din cand in cand sunt venerate si zeitati budiste sau
taoiste, precum si alti kami considerati ca fiind din afara religiei
shintoiste. Unele temple venereaza
oameni in viata sau personaje din mituri si legende.

Obiceiuri

Un
jinja este un loc al pacii si, cu exceptia festivalelor ocazionale, nimeni nu
are voie sa alerge sau sa faca activitati ce presupun zgomote puternice. Totusi,
majoritatea jinja agreeaza jocul copiilor, cu unele indrumari.