Daimyo

Posted on April 23rd, 2007 in cultura, istorie by Alex

Din punct de vedere literal, în limba japoneză, daimyo înseamnă “mare nume” (dai=mare şi myo=nume). Era marele feudal aparţinând elitei samurailor
care a apărut în secolul al XVI-lea ca vasal direct al shogunului.
Daimyo trebuia să posede un domeniu care să producă cel puţin 10.000
koku de orez pe an şi să aibă în slujba sa un număr mare de samurai.

După lupta de la Sekigahara din anul 1600 au existat două categorii
distincte de daimyo: din prima categorie fac parte “daimyo de
interior”, care furnizau cadre pentru armată şi administraţie datorită
alianţei lor cu familia shogunală Tokugawa, iar din cea de-a doua
categorie fac parte “daimyo de exterior”, care au fost inamicii
clanului Tokugawa în lupta de la Sekigahara, fiind socotiţi drept nişte
posibili rivali. În ultima parte a regimului Tokugawa existau circa 300
de daimyo, iar o dată cu restauraţia imperială Meiji din anul 1868, ei
au dispărut.
În urma reformei Taika, din anul 645, vechii şefi de clanuri şi-au
menţinut statutul. Reforma Taika a fost înfăptuită în urma distrugerii
de către prinţul Nakanoe a clanului Saga, care reuşise să înlăture
pentru scurt timp familia imperială de la conducerea statului.

Aristocraţii, în afară de lotul personal (shoen) pe care îl
stăpâneau în funcţie de rangul de la curte, de funcţia ocupată în
aparatul de stat, adică în calitate de stare privilegiată, mai primeau
de la împărat şi loturi pentru rang (iden), loturi pentru serviciul
prestat (shokuden şi kubunden), loturi pentru merite (kodnen), loturi
dăruite (shiden) ş.a. Astfel s-a creat marea proprietate funciară.

Imparatul Japoniei Medievale

Posted on April 23rd, 2007 in istorie by Alex

Pe 11 februarie
660 î.e.n., zi identificată astăzi cu Ziua Fondării Naţiunii Nipone,
Jimmu Tenno a fost încoronat ca primul împărat legendar japonez.
(Domnia acestuia se încheie în anul 585 î.e.n.) Din punct de vedere
literal cuvântul tenno înseamnă “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost
pentru prima oară atribuit conducătorilor japonezi în secolul al VI-lea
sau al VII-lea (referitor la această dată părerile diferă), şi este
folosit de către toţi suveranii ce au urmat acestei date. Termenul
tenno nu este folosit de către nici o altă persoană monarhică sau
imperială în afara Japoniei, iar pentru a desemna suveranul unei alte
ţări este uzitat termenul kotei.
Legendele japoneze afirmă că împăraţii Japoniei se trag din zeiţa
Soarelui, Amaterasu, născută prin spălarea ochiului stâng al zeităţii
Izanagi în mare. Potrivit tradiţiei, originea familiei imperiale nipone
datează din anul 600 î.e.n., dar în realitate vechimea ei se situează
în jurul anului 400 e.n., fiind cea mai veche familie dominatoare din
lume. Ea a existat încă de la începuturile istoriei Japoniei şi s-a
perpetuat pe linie bărbătească de atunci şi până azi (dar au existat şi
tenno femei).

Arta si literatura japoneza

Posted on April 23rd, 2007 in arta, cultura, istorie by Alex

Primele elemente de artă din arhipelagul japonez le găsim în
perioada Jomon (cca. 8000 - cca. 300 î.e.n.) când au fost confecţionate
vase de ceramică folosite pentru provizii şi figurine din lut (dogu).
Ceramica Jomon, deseori confecţionată în formă de flacără, este cea mai
veche ceramică în lume descoperită până la ora actuală.
Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. - cca. 300 î.e.n.) a adus tehnicile
de prelucrare a metalului pentru realizarea armelor din aramă şi a
clopotelor din bronz (dotaku), precum şi tehnica de prelucrare a
ceramicii arse.

Sarbatori si Festivaluri traditionale japoneze

Posted on April 23rd, 2007 in cultura, sarbatori by Alex

Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru
anotimpuri distincte, iar multe sărbători anuale sunt asociate cu
schimbarea anotimpurilor.

Sărbătoarea Anului Nou
Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu
mare fast şi pasiune. Perioada sărbătorită se numeşte shogatsu, care
într-un sens foarte larg se referă la prima lună a anului. Pe întâi
ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de
sake, care se presupune că asigură o viaţă lungă, pentru a mânca un
anume tip de supă cu orez care, după obicei, şterge orice amintire rea
care a rămas din anul precedent.
Japonezii îşi decorează uşa de la intrarea în casă cu ramuri de pin
şi cu ghirlande de paie, care feresc, în mod simbolic, de intrarea
oricărui lucru necurat în casele oamenilor. Se vizitează, de asemenea,
temple unde japonezii se roagă pentru a avea noroc în anul ce urmează
şi cumpără săgeţi aducătoare de noroc, precum şi casele rudelor şi
prietenilor pentru a se felicita reciproc cu ocazia Anului Nou. Azi,
mulţi copii japonezi îşi petrec vacanţele absorbiţi de jocurile pe
calculator, dar există, de asemenea, mulţi copii care preferă să
participe la jocurile tradiţionale specifice Anului Nou. În Japonia,
celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din calendar,
toate companiile şi instituţiile guvernamentale oprindu-şi activitatea
în primele trei zile ale anului.

Muzica japoneza : Koto

Posted on April 23rd, 2007 in arta, cultura, muzica by Alex

Strămoşul instrumentului koto îşi are rădăcinile pe continentul
asiatic. Totuşi ca şi pentru alte instrumente, muzica japoneză de koto
nu are nimic în comun cu cea chineză sau coreeană. Istoria muzicii de
koto în Japonia se întinde pe mai mult de 12 secole. Cea mai lungă
dintre ţiterele lungi ale Asiei de Est, koto are corpul sculptat în
lemn de kiri (paulownia) lung cam de aproximativ doi metri. Peste acest
corp, elegant, alungit şi uşor convex, sunt întinse 13 corzi de mătase
egal tensionate, fiecare fir având ca suport o punte proprie. Pentru că
fiecare coardă este reglabilă, este posibilă o infinitate de acorduri
şi, într-adevăr, se folosesc chiar în cadrul unui singur cântec,
diverse tonuri, nefiind nimic anormal în faptul că se modifică tonul de
bază în timpul compoziţiei.